COVID-19 a exacerbat excluderea socială a bolnavilor, a persoanelor în vârstă și a celor cu handicap prin măsuri de restricționare a circulației și a contactelor, cum ar fi restricțiile privind șederea la domiciliu, carantinele și închiderile. Deși aceste măsuri au fost esențiale pentru a asigura siguranța tuturor, ele nu au făcut decât să agraveze și să completeze o stare de izolare de care multe grupuri de populație sufereau deja înainte de pandemie. Milioane de tineri și vârstnici cu mobilitate redusă din cauza bolii, vârstei sau dizabilității, sau cu imunodeficiență (de exemplu, din cauza transplanturilor, cancerului, HIV sau a altor afecțiuni) sunt limitați în fiecare zi, adesea împreună cu îngrijitorii lor informali, în ceea ce privește oportunitățile de interacțiune socială și de implicare în activități semnificative în afara locuințelor lor.
Implicarea clienților în activități semnificative este unul dintre principiile îngrijirii centrate pe persoană și s-a dovedit a fi fundamentală pentru sănătatea și bunăstarea persoanei care accesează îngrijire și asistență. Aceasta poate contribui la îmbunătățirea condiției fizice, la îmbunătățirea stării de spirit și la combaterea depresiei și a anxietății, la combaterea singurătății, la îmbunătățirea calității somnului și chiar la reducerea căderilor. (Skills for care) Cu toate acestea, poate fi dificil pentru îngrijitorii la domiciliu să le acceseze dacă nu sunt sprijiniți. În plus, cadrul OMS pentru o îmbătrânire sănătoasă pune accentul pe "crearea unor medii și oportunități care să le permită oamenilor să fie și să facă ceea ce le place pe tot parcursul vieții lor".
După cum a devenit clar în timpul perioadei de vârf a pandemiei, tehnologiile online pot fi folosite pentru a oferi sprijin social și un sentiment de apartenență. Pentru mulți, de fapt, internetul și alte tehnologii digitale au devenit o fereastră către lume în timpul blocadei, permițându-le să se conecteze cu familia, prietenii și comunitatea, dar și să aibă experiențe educaționale, culturale sau recreative de la domiciliu. Cu toate acestea, nu numai că multe persoane au încă un acces limitat la tehnologiile digitale și nu dispun de competențele necesare pentru a profita pe deplin de acestea, dar acest lucru este valabil și pentru mulți profesioniști din domeniul asistenței sociale și andragogiști, care ar putea să nu dispună de competențele necesare pentru a concepe și a pune în aplicare acțiuni de sprijin social bazate pe TIC.
De fapt, o barieră în calea e-social work (înțeleasă ca activități desfășurate de diferite tipuri de profesioniști din domeniul social și menite să sprijine incluziunea socială și emanciparea grupurilor vulnerabile prin acțiuni socio-educative informale susținute de TIC) nu este doar lipsa competențelor TIC de bază, ci mai degrabă competențe mai avansate, cum ar fi capacitatea de a accesa, adapta și crea noi metode de intervenție socială și educațională utilizând TIC și de a oferi practici de asistență socială și comunitară mediate de tehnologie. În plus, utilizarea TIC ridică probleme specifice în ceea ce privește etica și confidențialitatea care trebuie abordate.
Acest MOOC evidențiază posibilitățile oferite de TIC utilizatorilor și practicienilor din sectorul social. Ar trebui să se profite de această oportunitate pentru a face progrese în ceea ce privește încorporarea competențelor de e-social work în programele de educație și formare profesională, oferind formatorilor și educatorilor instrumente și practici în acest sens. În acest cadru, obiectivul specific al MOOC este de a dezvolta competențele pedagogice digitale ale educatorilor VET din sectorul social, permițându-le să își învețe studenții cum să dezvolte și să utilizeze conținut digital de înaltă calitate pentru incluziunea socială a clienților care sunt ținuți acasă din cauza unui handicap, a unei boli sau a unor limitări legate de COVID-19.
